6 zile fara internet, experiment reusit

Evrika! De astazi am dezlegare la Internet. Evrika de mai devreme nu este pentru faptul ca am dezlegare, ci pentru ca nu am folosit deloc internetul de joia trecuta pana astazi. Am reluat relatia cu 2.0 de o ora si parca am pastrat un pic de teama in a folosi toate “bunatatile” pe care le ofera.

Ca sa trec la subiect, hai sa va povestesc cum este viata fara net de joi pana joi!

Ziua 1 – Vineri. Mare noroc cu faptul ca am plecat de joi seara la tara dupa una dintre cele mai proaste saptamani din viata mea. Ma simteam increzator in faptul ca voi reusi sa nu folosesc vreun strop de net si mi se parea o joaca de copii. Bine, il si uram pe fraier. La tara ai de facut o gramada de chestii care sa-ti distraga atentia. In plus am tras o plimbare pana in Ploiesti ( totusi, cat sa te uiti la Tv in masura in care acasa nu ai asa ceva de 3 ani?) si am gasit una dintre putinele librarii, chiar Humanitas. Mi-am tras doua carti bune, una fiind autobiografia lui Mike Tyson, cealalta fiind “Fundatia” lui Asimov ( nu e Fundatia lui, e cartea lui 😉 ). In lipsa de net, trebuia sa fac ceva, nu? Apoi am dat o fuga pana in Decathlon sa cumpar undite / lansete, plute si alte dracarii din astea de care ai nevoie la pescuit. Evident, se cerea o discutie la telefon cu tata despre care-i pluta buna pentru lac si ce ac sa iau pentru pestele al mare. Da, a doua zi facusem deja plan sa merg la peste. Seara m-am luat cu visinate, caisate si alte licori cum numai la soacra mea gasesti.

2015-05-07 18.46.46

Ziua 2 – Pescuit sportiv. Cam atat. L-am luat pe prietenul Florin11136772_10206661085025244_862821957920701460_n, tot atat de pasionat de pescuit ca si mine :) sub pretextul ca iesim si noi ca baietii sa facem ceva …baietesc. Recunosc, l-am folosit pe Florin pentru a nu fi tentat sa stau pe net asteptand sa muste pestele. As fi avut ceva de navigat pentru ca pestele ne-a ignorat complet toate intentiile, momelile si uneltele folosite. Oricum, experienta a fost mult mai placuta decat ar fi fost sa prindem ceva, desi parca as fi evitat momentul in care am ajuns amandoi acasa si se facea misto de noi. Dupa peste am citit putin din “Tyson” si am prestat ceva somn pe canapea. Chef de internet, zero. Nu-mi mai ardea de nimic asa ca am scapat usor din nou. Oricum, dupa aceasta zi raman cu poza asta din dreapta.

Ziua 3 – Au inceput problemele. Recunosc, am fumat in zilele astea ca un turc. Am inceput sa resimt lipsa de activitate pe net. Voiam sa stiu ce se intampla cu oamenii de pe net, ce mai zic unii si altii, doar ca m-am abtinut. Afara ploua, cainele latra, pana cand a venit la mine mama Patriciei ( suna ciudat asta cu “soacra mea”) si m-a rugat sa ma gandesc cum as face eu un sant de scurgere a apei in spatele casei. Brusc am fost in picioare si, fie ploaie, fie vant, am inceput sa fac santul. A iesit si soarele intre timp asa ca m-am tras la tol de muncitor necalificat in tricou fara maneci si…am facut rost de o febra musculara cum numai un sobolan de birou poate. Dar am facut santul.  Am uitat asadar de net.

Ziua 4 – Fix ca dracu. Prima zi la birou dupa vacanta de 1 mai. Vai de capul meu! Ma simteam total inutil si ma mancau degetele sa apas pe bila aia colorata de la Chrome ca si cum viata mea ar fi depins de asta. Ce-i drept, aveam ceva treaba, doar ca a venit Ionut la un moment dat si a zis “Bai, oricum tu nu folosesti netul, hai sa scot cablul de la tine (pentru ca laptopul pe care lucrez provizoriu pana se repara al meu nu se poate conecta wireless) si asa nici tu nu mai esti tentat”. Fuck! Asta chiar a stat cu ochii pe mine.  Zis si facut! Am umplut agendele de notite, am vreo 20 de fisiere word cu alte notite, nebunie totala. Masina de scris sta si acum in portbagajul masinii de mers pe sosea pentru ca nu am vrut sa merg pana intr-acolo. In plus, as fi acoperit si muzica din B52 cu zgomotul tastelor ( am biroul sub B52 si se aude ca si cum ai fi pe scena). In aceeasi zi am suferit enorm ca nu am putut sa dau in online duma cu “May the 4th be with you”. Nimic original, dar totusi… Groaznic sentiment! Am adormit totusi fara a ma uita la vreun film pe net, dar citind despre Tyson din nou. Fascinanta carte!

Ziua 5 – Stiam ca mai am putin si ajung la finalul provocarii pe care mi-am facut-o cadou. Asta nu putea sa insemne altceva decat ca suferinta incepea sa creasca. Vedeam notificari pe telefon, mesaje pe FB Chat, aveam ecranu plin de mecle ale prietenilor si stiam ca in urmatoarea zi avea sa fie si mai si, pentru ca urma ziua mea de nastere. Ajunsesem totusi sa am 68 de notificari si 12 mesaje necitite pe FB. A crescut in schimb numarul de persoane care au ales sa ma sune. M-am mai linistit si am inceput sa sun si sa am discutii cu oamenii in locul unui mail. Asta-i o treaba tare pe care o stiam dar pe care o tot ignoram cu incapatanarea unui functionar public lipsit de chef pentru a interactiona cu altii. Peste toate astea, am avut ceva timp pentru intalniri. M-am plimbat prin tot orasul si m-am vazut cu o gramada de oameni. Cool!

Ziua 6 – 6 mai, adica ziua mea. Cea mai grea incercare. Ziceam la inceput ca “evrika”, insa nu-i chiar asa. Totusi, cand mi-am dat provocarea, am zis ca voi intra o singura data pe zi pentru a povesti ce si cum. Mi-am dat seama ca asta era o portita catre a trisa. Ca sa contrabalansez disciplina autoimpusa pana atunci, de ziua mea, cand m-am trezit cu peste 200 de notificari pe Facebook, am raspuns mesajelor private primite de la 4 persoane dragi mie. In rest am fost cuminte iar. Incepuse deja sa-mi placa starea asta si ma obisnuisem. Cu o seara inainte trecusem printr-o tortura groaznica. Ionut nu a mai avut rabdare si mi-a inmanat plicul care continea cadoul lui pentru mine – propriul domeniu si blogul urcat deja pe el intr-o stare in care-l vedeti si voi acum. Doamneeeee, de cand ma chinuiam sa fac treaba asta si mereu gaseam cate un motiv sa nu o fac. Imaginati-va de cate ori am batut-o pe Patricia la cap sa-l deschida ca sa-l vad si eu in treacat! Finalul zilei m-a gasit in posesia unora dintre cele mai tari cadouri din lume. In primul rand, am facut prima petrecere in curte la mine. In al doilea rand, Patricia s-a ocupat de tot fara ca eu sa imi fac griji pentru ceva. In al treilea rand, am avut oamenii dragi mie alaturi. Suna ca un cliseu de rahat dar nu ai cum sa spui asta altfel. In al treilea rand ( pentru ca in randul 0 am primit site-ul asta care imi place mie la nebunie acum ca am voie la net) am primit o super bicicleta pentru un super puturos ca mine si o carte cu toate personajele din Star Wars.

2015-05-07 18.49.57

 

3rddistrict_white

 

 

 

 

 

How cool is that? Cum naiba sa iti mai vina sa folosesti netul obsesiv cand in jurul tau ti se intampla chestii atat de misto?!

In mod normal as fi facut repede poze tuturor chestiilor, as fi pus pe net tot felul de cacaturi pierzand toata distractia din jurul meu. Mi-am dat seama ca am o problema si, spre binele meu, mi-am dat seama ca am inceput sa scap de ea. Astazi aveam voie sa folosesc cat net voiam. Am inceput sa fac asta acum trei ore si de atunci scriu printre alte lucruri (care, culmea, nu tin de internet) acest articol.

Mai este nevoie sa spun ca trebuie facut un asemenea exercitiu din cand in cand? Toata viata asta in spatiul virtual este atat de importanta pentru ca vrem noi sa fie importanta. Nu cad in extreme, insa din cand in cand mai merita sa ridici capul din telefon/laptop/tableta pentru a interactiona cu ceilalti.

Exercitiul asta al meu a pornit la nervi, insa pare ca mi-a fost tot atat de util precum si trecerea de la a adormi in fata televizorului la a sta in fiecare seara de vorba cu Patricia pana adorm. E romantic, nu? E mai degraba util pentru sanatatea noastra psihica. Bine, e si romantic :).

Bai, cam asta a fost un postul internautic prin care am trecut. Mie mi-a placut si ma bucur ca am invatat ceva dupa toata treaba asta. Daca va tine sa incercati, sa stiti ca nu se moare din asta. Daca nu credeti, intrebati-va bunicii ;).

Va incurajez asadar sa #unplug.

P.S. – articolul lung este un efect secundar al postului negru de internet

Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

1 Comment

Livia

Felicitări pentru domeniu şi mult spor la scris articole! 😀
Cât despre cel de față, recunosc, eu nu ştiu câte zile aş putea să stau fără net. Motiv pentru care eşti de apreciat! :)

Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook