Teama de Protectie similara cu teama de Securitate

Cum mama dracu au devenit doua cuvinte care sunt menite sa te linisteasca, sa-ti ofere un sentiment de “securitate” si “protectie”, doua cuvinte care-ti exprima ceva de care sa te temi?!

Pe asta cu securitatea o intelegeti, nu mai este nevoie sa povestesc.

Hai sa v-o zic pe asta cu protectia!

Ieri am fost pana la Ploiesti sa discut cu Banca Transilvania despre acordarea unui credit pentru agentie, ocazie cu care am urcat in masina catelul si sotia si am fugit din Bucuresti. Soacra-mea locuieste langa Ploiesti undeva unde este atat de frumos incat nu ai voie sa fii in zona si sa nu vrei sa petreci o noapte.

Cat am stat eu la intalnire Patricia s-a plimbat cu Carlos prin parcul de langa Sala Sporturilor din Ploiesti, loc in care am si ajuns pe jos dupa ce mi-am terminat treaba. M-a pus dracu sa ma incalt cu niste pantofi relativ noi cu care picioarele mele nu au apucat sa se obisnuiasca asa ca pana la parc imi venea sa plang de durere de picioare.

Am ajuns intr-un final plin de draci ( de la pantofi, nu de la banca) si am gasit-o pe Patricia inconjurata de 4 puradei care se impingeau pentru a o plimba pe Carlos. Astia care aveti caine tampit care nu sta cand ii spui si care nu vine neaparat cand il strigi cam stiti care este senzatia. Carlos a mea se duce dupa oricine, oricand. Deja ma gandeam ca aia mici o vor lua, vor alerga cu ea, Patricia nefiind atletul anului nu ar fi putut sa ii prinda iar eu eram cu pantofii care faceau tot posibilul sa ma ucida de la picioare. Teroare in toata regula.

Am inteles de la Patricia ca a noastra Carlos facuse si o baie in lacul din parc cu tot cu cei 4 copii. Eu eram destul de ciufut  ( pantofii :) ) si nu aveam chef de vorba. Aia mici erau foarte energici, unul dintre ei, Alex, imi tot spunea ca el stie sa dreseze caini, ca el tine cu Petrolul, ce de ce tin eu cu Dinamo, ca vrea un pui de catel si sa nu o castrez pe Carlos.

Alex asta avea undeva la 1,30m inaltime si spunea ca are 10 ani sau 11. Nu era pitic, adica midget, era un copil ca toti copiii. Acum nu va legati de chestia asta ca intelegeti ce vreau sa spun. Vorbea intr-una si tot tragea de Carlos. Ceilalti trei tot il impingeau ca sa imi plimbe si ei cainele pana cand s-au oprit la un corcodus ( zarzar cum ii spun astia din Prahova) si i-a pus Patricia sa adune corcoduse. Tensiunea mea era una destul de ridicata. Sotia mea vandal si ceilalti 3 copii ( Alex dresorul era cu mine) trageau de un corcodus din parc, iar pe mine ma omorau picioarele.

Nu am mai rezistat si am ajuns la masina intr-un final, am urcat cainele ignorand cu desavarsire aluziile celor mici care spuneau ca ar manca si ei niste floricele cu caramel, ca nu au bani la ei etc.

Cum ne indreptam noi catre Podenii Vechi ( va spuneam, nu poti rezista tentatiei de a dormi intr-un loc atat de fain), Patricia imi povestea cum au sarit puradeii cu Carlos in lac, cum au venit gardienii sa-i scoata din apa si cum s-au linistit brusc micutii la auzul amenintarii gardienilor. Am intrebat curios ce naiba le-au zis aia de i-au speriat asa de tare.

Aici apare “protectia”. Gardienii le-au zis ca daca mai intra in apa si nu pleaca acasa nu vor mai dormi acasa in patul lor seara. Patricia i-a intrebat pe copii ce naiba inseamna asta iar Alex i-a spus :”Adica ne-a amenintat ca vine Protectia si ne ia. Nu vrem la Protectie pentru ca e mai bine acasa.”

Adica copiii se tem ca de dracu de Protectia Copilului. Pai Protectia Copilului nu protejeaza copiii? D-aia m-am gandit ca la noi se petrec cele mai tampite chestii cu institutii care se numesc intr-un fel si provoaca teama. Asa cum Securitatea se refera la asigurarea sigurantei, Protectia, cum ii zic copiii, protejeaza, nu?

Nu mi-a luat mult pana sa-mi dau seama ca pantofi nepantofi sunt un bou pentru ca am facut ce face toata lumea cu copiii aia. Gardienii ii ameninta, eu ii ignor pentru ca sunt zgomotosi si intruzivi, altii ii lovesc si injura, parintii lor nu stiu ce naiba fac si uite asa exista o retea de oameni “binevoitori” care nu dau doi bani pe viitorul lor. Nici macar statul, pentru ca Protectia e a statului. Am urlat in mintea mea? Da. Am urlat in acelasi fel in care am urlat anul trecut dupa 5 saptamani de cunoscut copii incredibili care plecau de langa mine intr-un loc in care o parte dintre ei se puteau baza doar pe profesori. Sansele sunt destul de mici sa fie ok, nu? Parintii sunt cheia in situatia asta, asta daca nu sunt plecati sa indeplineasca profetia lui Ioan Rus, producatorul ultimei imbecilitati eliberate in media. Ori suna ceasul biologic si trebuie sa ma pun pe facut copii, ori nu mai fac fata foarte bine nedreptatilor la care sunt supusi copiii.

Le-as fi cumparat floricele pentru ca au avut grija de Patricia si Carlos timp de doua ore cat am avut eu treaba. Ce ii invatam cu chestia asta? Cred ca numai prostii. Lui Alex nu i-am putut spune amandoi altceva decat sa se tina de pasiunea lui cu dresajul daca asta ii place sa faca. Unde s-a dus sfatul asta al nostru? Tare ma tem ca pe o lista cu lucruri pe care Alex nu le va face niciodata. De ce? Pentru ca daca nu are un noroc incredibil piedicile vor continua sa apara.

Poate primesc totusi creditul, pentru ca asta ar fi un pas important in rezolvarea problemelor mele cu toata situatia povestita mai sus. Naiba stie, poate chiar as putea sa il ajut intr-o zi pe Alex sa fie ce vrea sa fie.

 

Pana atunci fac si eu ce ii indemn pe cei mici an de an, visez, pentru ca e gratis. Dar si cand o sa se intample ce visez eu o sa fie minunat ;).

Hai, spor!

Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook