Oameni din umbra

In postarile mele din ce in ce mai rare din ultima vreme m-ati citit scriind despre zane bune si despre proiectele lor minunate care mi-au luat mie ochii.

Nu s-a schimbat nimic de atunci, doar ca ieri am facut cateva drumuri vizitand printre altele si cele doua locuri dragi mie, MagiCamp si Tabara din Tara lui Andrei ( denumita acum Tabara Meseriasilor) si mi-am dat seama ca mereu am vorbit doar despre cele doua doamne care coordoneaza cu pasiune cele doua proiecte.

Ce-ar fi Mos Craciun fara reni? Doar un batran simpatic cu un drum incredibil de lung de facut pe jos, nu? Ce-ar fi fost Alexandru cel Mare fara armata lui? Un tip foarte determinat si probabil destul de suparat. Ce-ar fi fost campionatul de fotbal al Romaniei fara Steaua si Dinamo? Unul corect probabil ;). Fara legatura, dar trebuia zis.

In fine, ce vreau sa spun este ca simt nevoia sa le ofer recunoasterea binemeritata oamenilor care pun foarte serios umarul la stralucirea celor doua proiecte fara a fi vazuti. Sunt convins ca atat Mona Nicolici cat si Melania Medeleanu sunt de acord cu mine atunci cand spun ca lucrurile nu ar fi atat de roz fara ei.

Ei sunt oamenii din umbra, oamenii care nu apar in poze decat foarte rar, oamenii care nu dau interviuri si care muncesc pentru a duce proiectele cat mai sus cu putinta.

Vlad VoiculescuVorbind despre MagiCamp, vorbesc despre Vlad Voiculescu. Aveti idee cine este tipul asta? Uite, citeam intr-un articol din Decat O Revista al Oanei Sandu despre Vlad, un tip pe care viata cel mai posibil mediocra pe care o indura 90% dintre copiii nascuti in Branesti, Judetul Dambovita, l-a scapat printre degete. Da, Vlad Voiculescu, nascut si scolit pana cand trebuie in Branesti, Dambovita. Acum, angajat in sistemul bancar austriac, in Viena din cate stiu. Te intrebi, cum dracu a ajuns flacaul asta acolo? Pai dupa ce il cunosti nu foarte bine si auzi ce face si ce facea inainte ai garantia faptului ca vorbesti cu un tip incredibil de hotarat si inteligent. E un ochelarist misto cu suflet cat toata planeta asta.

Nu ma voi apuca sa povestesc tot ce a scris Oana Sandu despre el, insa va invit sa cititi articolul ei cu garantia ca nu veti citi despre cineva fals. Pur si simplu dati un click pe poza lui, adicatelea asta din stanga.

Daca nu v-au furat articolele Oanei, m-as bucura sa va intoarceti la mine si sa vedeti care-i treaba si cu ceilalti.

 

Simona Bogdan va zice ceva? Poate daca lucrati in sau cu Petrom. Alaturi de proiectul Tara lui Andrei mi-am petrecut simona bogdanceva mai mult timp, insa nu am avut ocazia sa stau de foarte multe ori de vorba cu Simona. Cred ca ieri am avut cea mai lunga discutie :), una foarte misto. Pe Simona nu aveam cum sa nu o tin minte pentru ca de cate ori faceam o activitate cu cei mici ma gandeam cum naiba sa fac astfel incat daca vede ea sa spuna ca este ok din punct de vedere al sigurantei. La prima intalnire avuta a fost asadar extrem de clara cu privire la siguranta celor aproape 1500 de copii care au trecut pe la mine in anii astia. Simona Bogdan era Brand Manager pentru Petrom de vreo sase ani cand in 2011 nu a mai rezistat tentatiei CSR-ului primind in grija proiecte importante precum Acces la Viaţă, Şcoala lui Andrei şi Tabăra din Tara lui Andrei sau Plantările din Tara lui Andrei. Este o mamica extrem de bine informata si o persoana foarte ferma pe care este bine sa o crezi pe cuvant cand spune ca vorbeste serios. Oricum, orice ar face, orice ar avea in grija, siguranta este pe primul loc. Chestia asta mi-a ramas in cap desi mi-a spus-o o singura data, dar convingator :).

Magdalena StoianCa tot veni vorba despre mamici pe care stau mereu si le ascult cu gura cascata luand notite, trebuie sa aflati cine este Magdalena Stoian. Daca esti ONG-ist nu ai voie sa nu stii despre ea. Magdalena, adica Magda Stoian este foarte misto. In 2013, timp de 4 saptamani a avut sarcina de a coordona de la fata locului Tabara din Tara lui Andrei. Bai, e destul de complicat pentru ca sunt multe capete crete acolo, adica tot felul de oameni cu idei bune, bine intentionati, insa cineva trebuie sa organizeze tot frumosul asta astfel incat sa functioneze perfect pentru cei mici. Pentru mine si echipa mea a fost o tabara foarte solicitanta pentru ca se inaugura un concept diferit substantial fata de cel pe care il stiam cu un an inainte. Cum sunt eu ditamai omul la finalul proiectului m-am dus la Magda ( care are …nu stiu, 1,60) cu lacrimi in ochi si i-am multumit pentru ajutor. As face-o din nou, pentru ca acum cand scriu imi amintesc cat de tare m-a ajutat calmul ei imperturbabil. Fusesera 4 saptamani in care construiseram impreuna cu cei mici 8 parcuri de distractie functionale si totul a fost perfect.

Magda si Simona sunt asadar oamenii care apar atunci cand este nevoie si rezolva lucrurile intocmai cum isi doreste locomotiva proiectului. Pentru lucrurile invatate de la ele, risc o plecaciune cu drag.

Trei oameni faini despre care trebuia sa scriu la un moment dat, pentru ca nu ai voie sa nu ii observi. Ca i-am perceput eu asa si or fi diferiti, n-as crede. Chiar de ar fi altfel, raman la varianta mea ;).

 

Mi-ar placea sa aflu mai multe povesti despre oamenii din umbra. Daca stiti asadar umbre cu oameni in ele, dati-le incoace sa povestim despre ele.

 

 

Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook