Cum se vand apartamentele in Bucuresti? Episodul 2: Agentiile Imobiliare

Mda, pentru ca mai si intra cumva in tema ultimelor doua saptamani mi se pare ok sa fac o pauza de la mutenia autoimpusa dupa ce m-am razvratit pe autoritati, pe spagi si toate mizeriile pe care le ingurgitam zilnic ( si nu ma refer la mancare ).

Situatie: Iti cauti apartament si trimiti cateva mailuri agentiilor imobiliare mai prezentabile cu ce vrei tu mai exact. Ai suma aia, vrei minim suprafata aia, daca se poate si ar fi dragut sa se poata intr-o cladire din aia. Le spui cat poti oferi maxim si insisti pe subiect, le mai spui cu mare precizie si in ce zone nu vrei deloc, niciodata, sub nicio forma si astepti raspunsuri.

Rezolvare: Nu.

Din februarie pana acum nu mi-a raspuns nicio agentie. Adica de la una singura din 10 am primit un mail in care mi se multumea ca am apelat la serviciile lor si ca revin ei cu propuneri. Cam atat. Apoi tacere absoluta.

Apoi am inceput sa sun la agentiile care reprezentau diverse apartamente pe care le gaseam pe net.

A, ca sa va lamuresc acum cu o chestie, site-ul ala cu directproprietar.ro sau ceva de genul este pilaf cu carne stricata. Adica nu mai pune nimeni anunturi acolo decat extrem de rar si la preturi total nejustificate si desprinse din visele umede ale unor mosi decrepiti.

Asa, am inceput sa sun la anunturi. Am gasit-o pe una la un moment dat care mi-a spus ca apartamentul pentru care am sunat tocmai a fost vandut cu o zi inainte, dar ca are ceva numai bun pentru mine la aceeasi suma. Accept sa ne vedem pe la Eroii Revolutiei si ma tin dupa masina ei vreo 4 strazi. Ajungem la o casa unde denumirea  de “Imparatia Lemnului” nu acopera ca si descriere ce am vazut acolo. O doamna divortata vindea casa in care locuia fostul sot impreuna cu noua iubita si …probabil fiul iubitei. Nu stiu daca era fiul pentru ca era un nene caruia ii vorbea cu “dumneavoastra” si care tocmai iesise de la dus. In fine, doamna agent era entuziasmata pana la lacrimi de apartament. Era la curte, ce-i drept, dar…practic o torta de prost gust mica si ingramadita. Din lemn. Mult lemn.

Peste cateva saptamani mai gasesc eu un apartament la curte foarte misto, sun, dau de aceeasi voce care imi spune ca doar ce a semnat actele pentru vanzare dar ca are ceva pe la Eroii Revolutiei. Zic eu ca nu vreau acolo, iar ea incepe sa-mi descrie fix “Imparatia Lemnului”. Ii zic ca l-am vazut impreuna si ca nu vreau. Ramane sa imi mai dea ea variante. Experienta asta cu sunatul la apartamente la acelasi pret si foarte misto in poze am repetat-o de inca doua ori pana cand i-am inregistrat numarul femeii ( si eu prost ). Aceeasi tactica. “Domnule, tocmai ce l-am dat. Daca ati si cat m-am chinuit sa-l dau, ceva incredibil! Haideti ca am mai vandut doua apartamente saptamana asta si poate va molipsiti de la norocul meu!”. Apoi aceeasi propunere, “Imparatia Lemnului”. Ba, ejneboon!

In fine, am mai dat peste unul acum vreo trei saptamani cu un apartament pe Mihalache. Il suna Patricia, stabileste cu el pentru dimineata la 9:30. Ne trezim noi, scot cainele sa se descarce, la 9:30 ne infiintam la locul de intalnire. Trec 10 minute, il suna Patricia, omul uitase. Evident, a zis ca ajunge in 10 minute si ca vine cu un mare buchet de flori pentru Patricia ca sa-si ceara scuze. Eu mustaceam nemultumit totusi pentru ca nu prea imi place sa astept. Mai trec 20 de minute si apare omul. Un etnic mic si indesat la vreo 40 de ani cu vreo trei dinti lipsa fix in mijlocul randului de dinti de jos, in pantaloni de “treling” si o veste rosie pe el. Fara flori! Vine la noi si zice ca are acasa peste 50 de agende dar ca nu le foloseste si ca sigur notase undeva ca este vizionare in ziua asta. Pe mine ma bufnea rasul nervos, Patricia incerca sa fie politicoasa. Am urcat, am vazut si nu era cine stie ce. Omul a inceput cu povestea ca e agentia lui ( adica vorbim cu un boss, nu cu un pulifrici mort de foame ), ca in casa asta a stat un profesor universitar care acum e in State, ca e casa de intelectual. Ba…casa goala putea sa fie si de boschetar daca arata bine, dar nu.

MINDFUCK 1:Trecem la discutia despre comisionul lui si spune ca indiferent de suma la care ne intelegem el vrea 1040 euro, dar ca ne face reducere 40 euro pentru buchetul de flori. Say whaaat!? What the shit, man?! In fine, ma abtin de la comentarii si il las pe om sa continue.

MINDFUCK 2: Ne povesteste el cum a facut sa fie cladirea anvelopata ( :))))))))))))) ) si ca el nu vrea banii inainte ca la curve. Cum?! Eu zic infundat ca nu stiu cum vine asta, el zambeste complice ca si cum stie foarte bine despre ce e vorba. Pff!

Mindfuck 3: Cand dam sa plecam, eu deja as fi vrut sa o tai de acolo inca dinainte sa vad apartamentul, ne striga din usa ca se tine de promisiune si ca ne face reducerea aia de 40 de euro pentru flori. “Sa vi le ia prietenul sau sotul, ce e domnu’ “. Ce?!

Comision de 1000 de euro ( fara banii de flori ) pentru ce? Pentru ca ai uitat sa vii la intalnire si te-am asteptat, ne-ai deschis usa, ai facut vreo 3 glume proaste si gata? Pai pentru glume proaste pot sa ma duc la un spectacol cu Doru Octavian Dumitru, macar ala are toti dintii in gura.

Chestiunea e asa, ca agentii si agentiile imobiliare nu functioneaza, la modul general, cum ar trebui. Adica nu ei vin catre tine cu o propunere si nu ei muncesc pentru ca acel comision de 3% sa fie justificat. Ii intrebi daca acel comision poate fin negociat si ii vezi cum se schimba la fata si te iau ca ei au muncit si l-au pus pe net, ca pusca mea. E greu sa deschizi o usa, ce-i drept.

Eu va zic asa. Am lucrat in agentie imobiliara prin facultate. Contractele alea de vizionare nu au absolut nicio valoare juridica. Sunt fix cacat in ploaie si te poti sterge la nas cu ele la nevoie. Tot la nevoie va recomand sa cautati sa vorbiti direct cu proprietarii daca puteti, pentru ca agentiile nu transmit ofertele mai departe si fac ei selectia dupa cum li se pare lor ca-si iau comisionul.

Pe langa toate astea, desi tu le dai toate coordonatele ei sunt convinsi intotdeauna ca tu ai mai multi bani dar nu vrei sa-i dai.

Dragii mosului, nu asa se intampla peste tot, unii sunt chiar profesionisti si au site-uri personale cu ofertele lor, insa imaginati-va ca agentiile imobiliare, mai ales alea mari, cu nume, iau banii degeaba. Cu putina concentrare si cu rabdarea de a cauta pe OLX gasiti o gramada de case vandute direct de proprietari. Diferenta nu se simte, doar ca nu mai dai acel comision.

Peste toate, niciun agent imobiliar nu stie absolut nimic din legislatie. Nu stiu despre legea 112 ( pe care o cred in continuare in vigoare ), nu stiu despre clasele de risc, nu stiu despre expertize, evaluari si alte detalii importante. Ei stiu doar 3%.

Va las, insa sper ca valul schimbarii la care ma tot chinui sa pun umarul cumva sa ii mature si pe viermisorii astia.

Cu spor!

Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook