Tarantino the 8th

Am vazut “The H8ful Eight”. O singura data la cinematograf, prima oara, din nerabdare, pe ecranul televizorului ( da, am televizor din ala destept ), adica pe net. Cele doua vizionari nu au vreo treaba una cu cealalta, asa ca m-am decis sa nu mai vad filme din astea importante pe net pentru ca le stric. Pentru mine.

Asa, ma! “The H8ful Eight” sau “Cei 8 odiosi”, cum a fost tradus la noi este un fim de Tarantino, dar nu de Tarantino ala pe care il stiam noi, cel putin nu identic. Inteligent, cu o dragoste mare pentru a repeta intentionat cuvinte “nepermise”, amuzant, sclipitor, dar altfel.

Am auzit de la o gramada de prieteni inteligenti ( nu sunt ironic ) de “Django 2″ in asteptarea unui film asemanator incredibilului “Django Unchained”, insa nu, nu are nimic altceva in comun cu succesul de acum doi ani in afara de faptul ca miroase a Western.

Pentru ca mama m-a facut destept si am fost atent la scoala, dupa film mi-am adus aminte de “The Canterbury Tales” al lui Geoffrey Chaucer. Se intampla sa apara aceasta lucrare prin 1475, iar Chaucer era autorul. Asta a fost primul exemplu primit in scoala la momentul discutiei despre “povestire in rama”. Mai multe povesti spuse in timpul unei povesti principale, poveste principala construita ca atare cu toate elementele specifice.

Mai clar, “The H8ful Eight” este opera lui Tarantino care aduce in prim plan povestirea in rama. Au mai fost incercari, insa … nu asa. Opera de arta in adevaratul sens al cuvantului. Poate suna plictisitor, insa tocmai asta-i smecheria, ca nu ai cum sa te plictisesti la cel putin 8 povesti pe care le primesti in filmul asta.

Am vazut un Samuel L. Jackson asa cum il stim, incredibil, nesuferit, genial, savuros, malefic, Samuel L. Jackson. Am mai vazut si un Tim Roth care nu stiu unde dracu a disparut de ceva vreme, insa pe care Tarantino a stiut cum sa il readuca la viata. Tim Roth nu mai este de acum doar tipul ala care a facut din “Lie to Me” un serial interesant, redevine unul dintre personajele lui Tarantino dupa ce au lucrat impreuna pentru Pulp Fiction.

Bonus, un Kurt Russell cu cei mai expresivi ochi pe care i-am vazut de la Puss in Boots incoace.

Peste toti in sfarsit se remarca Walton Goggins. Stie cineva cine e flacaul asta dupa nume? Moaca e arhicunoscuta, pentru ca Tarantino are o pasiune mare pentru el, fiind unul dintre actorii cu cele mai multe minute jucate in filmele nebunului alaturi de Michael Madsen ( care seamana din ce in ce mai tare cu bunica-mea ). Walton Goggins face ce stie mai bine, un personaj semitampit si loial care aici capata in sfarsit valente pozitive.

E greu sa zici in filmul asta care e bun si care e rau, insa te distrezi maxim alegand la final singurel, dupa cum iti dicteaza partea intunecata din tine ;).

Nu este Django, este al optulea film al lui Tarantino, “The H8ful Eight” ( The Hateful Eight ) , adica un film care nu trebuie ratat.

Maine incepe sa ruleze in cinematografe, asa ca va doresc cliseisticul “mergeti de-l vedeti”! Vorba unui prieten, cat poa’ sa coste?

Afis_The Hateful Eight (websize) Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook