Daddy issues

Pentru ca Alexandrina Petra, cum i-o fi norocul sa-i spuna oamenii in viitor, nu prea va imbraca haine roz. In fapt, va sti ca roz este o nuanta de rosu si atat. Problema este doar la taica-su, adica eu.

Cum nu am zis pana acum, Alexandrina Petra Olaru a venit pe 18 august in 4,2 kg impartiti pe 52 cm. Aici se cam opresc si datele tehnice, chestie care te arunca intr-un mic abis al disperarii pe care nu vrea nimeni sa-l recunoasca. Apare totusi la primul stranut, la primele basicute de pe burtica si culmineaza cu momentul in care ii cade buricul. Panica, panica, panica, dar din aia cu zambetul pe buze astfel incat sa nu ne speriem reciproc.

Vasile scutura prunul ca sa faca tuica in timp ce eu ma tot chinui sa scriu chestia asta de dimineata incoace. Pe Vasile l-a remarcat Patricia care in acest moment mananca la aceeasi masa cu mine o meritata portie de mancare pe terasa casei de la tara a mamei ei. Vasile e vecinul, un tataie de nu stiu cati ani, ca niciodata nu poti nimeri corect varsta oamenilor de la tara. Ce treaba are tuica acum cu povestea si Patricia cred ca va povestesc altadata. Va asigur totusi ca nu este vorba despre pasiuni bahice.

Am tot inceput articolul asta de dimineata de vreo opt ori. De fiecare data am fost intrerupt de sarcina care imi revine, aceea de a schimba copilul. Nu ma plang, chiar e foarte amuzant. Da, chiar si partea cu caca. Se pare ca un caca de culoarea mustarului e ok, asa ca ma astept de la Alexandrina sa livreze mustar pana cand trebuie ;).

Pentru ca Dumnezeu a fost Olar ( daca nu te uiti la fotbal nu ai de unde sa stii expresia ) pe 18 august, Alexandrina nu plange noaptea. Ne culca pe la 00:30 si ne trezeste pe la 5 sau 6. Din cate inteleg e cam de treaba ca face asta.

Ne indragostim incet dar sigur. Eu de ea, ea…nu stiu pentru ca inteleg ca acum nici nu ma vede. Initial am fost egoist. Mi-am dorit ca orice s-ar intampla mama ei sa fie bine. Na, pe Patricia o stiam de mai mult timp si e de treaba :). Apoi am vazut-o si m-am topit cu tot cu barba. Stiu, orice cioara zice ca puiul ei e cel mai frumos ( nu sunt sigur ca expresia asta este sau nu rasista, nu intentionez sa fie ), insa e frumoasa foc. E un mic omulet Michelin despre care toata lumea spune ca seamana cu mine, numai mie mi se pare ca seamana cu Patricia sau cu mama ei. Sunt destul de convins ca am si dreptate.

Nu am de ce sa ma plang, mai ales pentru ca Alexandrina mi-a oferit cadou si primul concediu din ultimii trei sau patru ani. Pe langa asta am langa mine ambele bunici ale ei care o plimba, se stramba la ea, ii vorbesc cum vorbesc bunicile si graviteaza in jurul ei in schimburi. Simpatice si parca prea tinere pentru a le zice bunici, dar se descurca de minune.

Ma sperii atunci cand plange, dar mi-am dat seama ca o face doar atunci cand ii e foame sau a facut ceva in scutec. Acum doarme langa mama ( a mea de data asta ) in leaganul din gradina, iar eu stau totusi cu urechile ciulite la orice zgomot. Cu toata siguranta din lume nu ai cum sa uiti de acel abis al disperarii pe al carei margini esti in situatia asta.

Ce a vrut sa spuna autorul este ca e misto sa fii tata pana acum cu copilul acesta. Cred ca e misto oricum pentru ca ti se schimba total modul de a privi lucrurile. Ce-i mai important este ca sunt incredibil de recunoscator pentru faptul ca ambele fete inghesuite in inima mea sunt bine si ca pot sta la ora asta linistit ( atat cat pot ) scriind pe blog.

Cat sens are pentru altii postarea asta, nu stiu, insa stiu ca ma simt destul de inspirat de micul omulet de care ne facem acum responsabili. Cine stie, poate chiar o sa ma apuc de scris mai des :).

A, mai e ceva. Iaca si o poza cu domnisoara care nu a scapat de obsesiile tatalui :)

Alexandrina Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook