Descoperiri de tata, tatic, babac, al batran etc. Partea 1

La un moment dat voi fi “al batran”. Acum nu vorbeste, doar gangureste, chestie care ma ucide de fiecare data. In sensul bun.

Oricat de mult as fi citit inainte de a se naste Alexandrina, Dodo adica, nu poate fi comparat cu viata pe bune alaturi de un copil. Stiam asta inainte de a ma apuca de citit, doar ca te simti “mai inutil ca praful de pe fundul marii” , vorba lui Macanache, atunci cand ea e cu burta la purtator toata ziua si tu esti un simplu martor al evenimentelor sau, atunci e bine, furnizor de ceea ce face obiectul poftelor din timpul sarcinii. Am citit tone de prostii si nimic util.

Unele dintre descoperirile mele tin mai mult de mine :), ca doar sunt egoist. Totusi, am devenit un egoist care suporta bine plansetul fara lacrimi, aproape sfidator ( stiu ca nu e asa, dar asa arata ) al copilului de multe ori pe noapte. Stiu ca am zis acum ceva vreme ca e de treaba noaptea, dar sigur citeste blogul lui tati ( o sa avem o discutie legata de alegerea proasta a lecturilor ei mai tarziu ) si acum ma arde de cate ori are ocazia. Adica eu nu suport, la modul ca am o reactie fizica de ridicat par pe maini si nu ma pot concentra la altceva, oamenii care mesteca mancare zgomotos. De la plescait pana la zgomotul ala de cacat care se aude cand iti lipesti limba de cerul gurii cu gura inchisa. Ei bine, nu am probleme cu urletele asteia mici. Bineinteles, cand se opresc apreciez maxim, pentru ca se asigura ea ca-mi sterge memoria zambind. Uit tot si ma inmoi mai ceva ca o carpa. E cel mai dragut cu puf si bomboane deasupra lucru care poate fi vazut. Asta am descoperit, ca astia mici au capacitatea de a-ti sterge memoria dintr-un zambet. Ca in Men in Black, dar cu zambet. Fantastic!

Am descoperit ca daca noi radem, rade si ea. Are doua luni acum, insa atunci cand ne aude/vede ( nu stiu cat de bine vede ea acum ) razand, intinde un zambet stirb de toata frumusetea. A…si dimineata cand ne vede moacele. Senzatie!

Am mai descoperit ca daca adoarme cand este zgomot in jurul ei ( de obicei este ), o trezesti …deloc. Doarme pana cand se satura. Daca  adoarme in liniste si ai pasit pe podea si aia scartaie, gata somnul. Aaa…iar atunci cand doarme tine un ochi intredeschis, ca o socrosenie artagoasa ( nu ca as sti ce-i aia, ca a mea e total opusul ). La inceput ne-am speriat de asta cu ochiul, insa asa doarme copila, cine sunt eu sa ma bag.

Ne-am mai speriat de unghiile ei de la maini. A dormit vreo trei saptamani cu sosete in maini ( pe maini ) pentru ca orice manusa am cumpara sunt toate niste porcarii pe care le scoate imediat. Ii cresc unghiile de parca acolo se duce toata energia ei. Sunt terifiat de momentul in care trebuie sa ii tai unghiile pentru ca ma tem sa nu i le tai prea din carne. Eu am patit-o cand eram mic si stiu ca e nasoala senzatia. Cu timpul capeti incredere si merge mai repede treaba, dar tot cu teama. Descoperirea este ca e ok fara manusi/sosete in maini. Pediatrul ne-a spus o chestie logica, cum ca se zgarie de doua trei ori si intelege ca nu e cel mai destept lucru pe care il poate face. Asa a si fost, acum isi tine mainile departe de fata dupa cateva zgarieturi si e totul in regula. No more Freddy Krueger baby :), iar sosetele sunt folosite doar pentru picioare.

Am mai descoperit si faptul ca patutul are tepi, sticla sparta, jar, flacari, urzici, pitici care te ciupesc de fund, lava incinsa si tot ce-i mai neplacut. Serios! Nu o luam in brate la primul scancet, insa in patut se pare ca se afla toate astea pentru ca nu adoarme niciodata din proprie initiativa acolo. O asezam dupa o serie zdravana de balanganit in scoica si zici ca simte. Noi insistam, altfel, vorba aia, nu voi putea spune “stateam si eu linistit cu nevasta-mea impreuna in pat”.

Acum am descoperit si ca am scris cam mult. Asta face parte dintr-o alta descoperire, aia ca proaspetii parinti vorbesc numai sau aduc mereu vorba despre copiii lor. Crazy people!

Mai sap in bagajul de cunostinte de tata proaspat si revin. Pana atunci, fiti nebuni ca oricum platiti la un moment dat!

*tabloul este facut de artistul faimos ( daca incepeti sa-i dati comenzi ) cunoscut pe Facebook drept Sorana Ileana 😉

Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook