Romania, I don’t want to LIVIU, but …

Inainte de a sari cu patriotismul, acordati-mi oleaca de timp pana la finalul articolului!

Sunt nascut in Slobozia ( nu mai e funny de prin 2000 sa faci misto de asta daca nu esti de acolo ), judetul Ialomita ca urmare a intalnirii dintre doi moldoveni care cantau in aceeasi fanfara :). Tata, nascut in Comuna Dulcesti, judetul Roman, mama in Cosmesti, judetul Galati. Ambii cu an de fabricatie ’63. Parintii tatalui meu, un moldovean aprig zis Chitibus si o unguroaica mandra. Ai mamei mele, un ialomitean hatru si inteligent si o moldoveanca iute cu ochi albastri. De strabunicii din partea tatalui nu stiu prea multe, insa stiu despre bunica din partea tatalui mamei mele ca a fost una dintre bucataresele Casei Regale pana la abdicarea regelui Mihai I. Pare-se ca sotul ei, bunicul mamei mele, facea parte din Garda Regala. Pe bunici i-am iubit si admirat intotdeauna pentru vietile pe care le-au trait. Vacantele, 3 luni pe vara, mi le petreceam la bunicii din Moldova. In restul anului ma bucuram de bunicii din partea mamei, pentru ca au locuit intotdeauna in oras cu noi. Ironic, pentru ca nu mai am vreo indoiala asupra faptului ca tot ce ni se intampla este o ironie din ce in ce mai evidenta, in viata mai este doar mama mamei mele, Speranta. Asta este numele ei si…da, Speranta se duce ultima.

Prima oara am iesit din tara prin 2005, tarziu. Alti prieteni se plimbasera cel putin pana in Bulgaria. Eu m-am dus sa-l vad pe tata, plecat de prin 2000 din tara. Fugit in Grecia. Fugit de nevoie pentru ca nu mai erau bani, noi eram trei si mai mici nu ne faceam, fabrica de ulei din oras se inchisese, mama se angajase secretara la sediul PNL din Ialomita pentru ca, ce sa vezi, se inchisese si fabrica de paine.

Tata inca nu s-a intors acasa.

Tatal meu, un moldovean catolic si capos pana la Dumnezeu, nu era in tara cand a murit bunica, mama lui. Tatal meu, acelasi moldovean catolic si capos pana la Dumnezeu, face anul acesta 9 ani de munca in constructii in Irlanda. Va avea asadar dreptul de a iesi la pensie anul acesta si se gandeste foarte serios de vreo 6 luni sa se intoarca in tara. Desi oamenii aia in Irlanda nu lucreaza dupa ureche si iti ofera manusi de protectie, te obliga sa porti casa, vesta, bocanci etc., tata are palmele crapate. V-am zis, moldovean capos pana la Dumnezeu.

Mama s-a apucat de facultate pe la vreo 49 de ani. A terminat-o. Acum lucreaza la Prefectura judetului Ialomita. Inca plateste rate la credite si suporta zilnic toanele si ifosele unui prefect paranoic plimbat prin toate partidele dupa cum le-a fost data puterea.

Asa cum sunt ei, pentru ca nu puteau iesi altfel decat defecti dupa multii ani de comunism si izbirea de capitalismul smecheresc, ii iubesc si ii admir pentru numarul incredibil de mare de situatii in care au fost nevoiti sa-si schimbe vietile astfel incat sa nu piarda vreo secunda din vedere faptul ca au trei copii. Nu le-am spus asta niciodata pentru ca sunt un pui de moldovean nascut in Baragan. Tot capos pana la Dumnezeu. Sunt mandru de ei. Tot pana la Dumnezeu. Nu am crezut niciodata in existenta lui Dumnezeu, dar presupun ca asta inseamna departe si inapoi.

Mi-am dorit de mii de ori sa-l am pe tata inapoi in tara. Sa ma besteleasca la nevoie, sa ma vada crescand si devenind ce sunt acum. In fiecare an, de Craciun sau Pasti ( pentru ca ne vedem doar de doua ori pe an ), speram sa ramana.

Cum spuneam, de 6 luni tot vorbesc cu el despre intoarcerea lui acasa. De 6 luni am inceput sa fac research incercand sa ii pregatesc intoarcerea si implicarea lui in lumea antreprenoriatului. De 6 luni o am si pe Alexandrina. Interesanta coincidenta.

Sunt atat de aproape de a avea ce imi tot doresc de atata amar de vreme. In sfarsit mi-am luat casa, am o sotie incredibila, un copil minunat, un catel bland si destept, o afacere cu cel mai bun prieten, mai vine si tata…

Incepand cu 1 februarie vorbim la telefon zilnic. Ma tot intreaba ingrijorat daca mai rezist. Mama m-a sunat dupa prima seara de proteste si mi-a zis sa nu ma duc, ca ea nu m-a invatat asa, m-a invatat sa fug. S-a razgandit intre timp. Sper ca este mandra ca are un copil cu atentie selectiva si nu neaparat distributiva. Tata mi-a zis ca nu are ce sa-mi spuna, ar fi iesit si el daca era aici.

Am discutat apoi vinerea trecuta cu tata planul de a se intoarce. Mi-a zis ca el nu mai poate. I-am raspuns pentru prima data rugandu-l sa mai stea. Pentru prima data l-am rugat sa mai stea acolo pentru ca s-ar putea sa venim noi la el.

As fi putut scrie despre sistemul de invatamant din Romania riscand sa inflamez spirite aiurea. As fi putut scrie despre faptul ca nici in ruptul capului nu vreau ca Alexandrina sa ajunga la 5 ani un copil cu nervii intinsi la maxim de cerintele din ce in ce mai absurde ale unei scoli in care competitia inseamna totul. Puteam scrie despre tara si cat de frumoasa e si sa ma pierd intr-o admiratie tampita.

Traiesc intr-o tara in care nu mai pot avea incredere ca nu-mi va rani copilul, o tara care preamarind smecheria, ridicand la rang de zei niste analfabeti santajisti penali cu gura mare, a permis ca parintii mei sa treaca prin tot ce au trecut si trec in continuare. Traiesc intr-o tara care are un potential urias pus la respect de manipularea abjecta a unor minti bolnave.

In fiecare seara voi fi in piata. As vrea sincer sa mai traiesc in Romania. As vrea ca Alexandrina sa nu stie Romania ca pe un loc indepartat. Totodata as vrea ca Alexandrina sa fie fericita. Stiu ca este un vis, dar de aici am pornit tot ceea ce am facut pana acum, de la un simplu vis.

Momentan #rezist si o sa o fac pana cand voi sti ca este momentul sa nu mai pun in pericol viitorul piticului care ma asteapta acasa cu un zambet momentan fara dinti si cu bratele intinse.

Cum ar fi zis bunicu’ si tataie la unison , “tu-ti Dumnezeii si Cristosii ma-tii azi si maine de nenorocit”, Dragnea!

Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook