Eu, bata mea de baseball si tricoul

Am iesit in fata curtii si ne-am facut in sfarsit dreptate. Nu mai puteam, frate! La 02:00 dimineata sa te apuci sa tai cu drujba crengile copacilor de pe strada mi se pare o atat de mare dovada de durere in cur fata de aia care incearca sa doarma incat nu am mai rezistat. M-am ridicat din pat, am lasat-o pe Patricia sa o linisteasca pe cea mica, am luat cheile de la masina si jos am fost. Nu inainte de a ma gandi vreo cateva secunde bune ce tricou sa-mi iau pe mine. Ca sa pot “swingui” bata mai cu spor.

Aveam si cateva replici pregatite, insa bataia directa cu bata aplicata pe spinarile tampitilor care si-au imaginat ca e ok la ora aia sa taie cu drujba mi s-a parut o abordare cu o investitie emotionala mai mica.

Si cum dadeam cu sete peste cocoase si picioare ( nu la cap, ca vreau sa imi vad copilul crescand ) mi-am dat seama ca nu am tricoul potrivit pe mine. Cacat! Trebuia sa-l iau pe ala negru de la Rip Curl. Era si amuzant cu “RIP” ala scris pe el, ieseam bine in poze daca venea politia. Sa ma duc sa ma schimb acum ar fi fost ridicol. Cum naiba ar fi fost sa le zic alora “ba, baieti, asteptati-ma un pic sa ma duc sa ma schimb pentru ca am calculat-o prost pe asta cu tricoul”. Aia sa fi zis “da, boss, nu-i bai, oricum nu se potriveste nici cu pantalonii de pijama si nu prea dai bine in tricoul asta larg, se vede ca esti putin crispat si te tine un pic atunci cand ridici mana”.

Toate bune si frumoase pana cand mi-am dat seama ca o dilema ca asta iti poate strica scena. M-am decis asadar sa nu cobor la ei si sa las planul asta sa se duca dracu. Alexandrina adormise si motivatia mi-a scazut. Bine, treaba cu tricoul a fost ce m-a blocat pe mine mai mult. Asta si perspectiva inchisorii.

Nu, ma, nu am batut pe nimeni! Mi-am dorit foarte tare sa o fac, insa mai mult decat sa ma intorc pe partea cealalta murmurand printre dinti injuraturi despre sfinti, mame si alte variatii pe tema nu am facut.

M-am trezit de dimineata ( iar cand zic dimineata zic ora 06:00 dupa ceasul Alexandrinei care nu mai lasa pe nimeni sa doarma dupa ora aia ) si in drum spre baie am deschis televizorul. Cacat, lipsa semnal, contactati pe mama si pe tata. Am crezut initial ca am uitat de factura. Eu ca eu, dar Patricia nu uita si nu cred ca a inceput acum sa dea rateuri. Netul tot asa, aveam sa observ mai tarziu cand nu mergea jocul de pe telefon decat daca dezactivam WI-FI. Pe WC, normal.

Tot mai tarziu, mult mai tarziu, aveam sa sun la RCS sau cum naiba ii mai cheama acum sa vad care-i treaba. Dupa vreo 20 min de asteptare mi-a raspuns o duduie spasita spunandu-mi ca au pobleme tehnice in zona.

S-a prins cineva care-i legatura?

Da, manca-v-as gura voastra, nenii de la Primaria Sectorului 1 ( probabil ca in subordinea primariei se afla, nu? ) dupa ce ca au fost mega cacati  ( si au scapat de o bataie pe cinste cu bata mea de baseball ) taind cu drujba la 02:00 dimineata, si-au bagat piciorul si-n cablurile astora de la RCS :)))))).

Ma iertati daca v-am ridicat sperantele aiurea, insa am simtit ca as vrea sa rup bata aia pe ei. Bine totusi ca mintea mea are prostul obicei de a gandi toate unghiurile intr-o situatie ca asta si mi-a dat cu virgula la tricou. Bine, si la inchisoare.

Bata de baseball e inca in masina Patriciei ( uit mereu sa o pun la mine ) nefolosita. Fereasca Bunutu sa ma aflu in pozitia de a o folosi! Ma viziteaza de prea mult timp gandurile negre si am planuit miscarea de prea multe ori incat sa nu iasa macel.

Poate ma trezesc si din asta totusi.

Pana la urmatorul gand din capul meu, feriti-va de soare si luati-va dopuri de urechi! Stay chill!

 

Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook