“Domnului” Tariceanu, din adancurile statului paralel

Desi nu m-am putut abtine de la ghilimele, consider ca intr-o tara normala nu te tragi de sireturi cu demnitarii publici. Nu e cazul la noi, pentru numai domni si doamne nu-i putem numi pe bipezii de conjunctura care populeaza institutiile publice romanesti.

Asadar, domnule Tariceanu,

Sunt un simplu membru al “statului paralel”, organizatie despre care spuneti ca l-a ales pe domnul Klaus Iohannis pentru functia de Presedinte al Romaniei. Am facut asta de capul meu, fara sa fiu sunat sau platit de cineva. Mai mult, eu ma platesc singur pentru ca incerc sa duc impreuna cu asociatul si cel mai bun prieten al meu o firma in spate. Totusi, nimeni nu m-a fortat sau amenintat sa aleg optiunea Iohannis la alegerile prezidentiale. Nu fac parte din vreo organizatie, nu am semnat vreo adeziune la “statul paralel”, nu stiu ce-i ala, dar am o idee.

Pana la ideea asta, am o marturisire de facut. Da, ma simt apasat de ea. Domnule Tariceanu, pe la 17-18 ani ma inspirati grozav. La 16 ani am intrat in PNL pentru ca era mama secretara acolo, recunosc. Apoi am cunoscut doctrina liberala, istoria liberala, oamenii care compuneau PNL la acea vreme ( 1998-99 ). Totul mi se parea senzational. Am lucrat la campaniile din Ialomita cu cea mai mare daruire si cu increderea in faptul ca pun umarul serios la constructia unei societati romanesti sanatoasa. Pentru ca Slobozia este aproape veneati destul de des pe aici in vizite de lucru. Nu mai tin minte exact ce functie ocupati la acea vreme, insa eram fascinat de prestanta dumneavoastra. Eram vrajit de coerenta discursului, de corectitudinea informatiilor livrate, de aplecarea catre rezolvarea problemelor intr-un mod logic si de bun simt. Nu, pe dumneavoastra nu v-am auzit ca vreti sa mergeti la curve cum i-am auzit pe altii. Nu stiu la a cata nevasta erati, insa mi-am zis ca sunteti un model de urmat. Ca o paranteza, eu sunt la ultima nevasta, asa ca nu asta voiam sa urmez. Eram atat de cucerit incat si dupa ce am plecat in Bucuresti la facultate mi-am continuat munca in PNL Ialomita dedicandu-mi tot timpul liber acestui proiect. Nu eram important, dar simteam ca pot contribui la ceva important. Au urmat apoi momentele in care mi s-au cerut bani. Bani pentru a deveni relevant. Munca nu era suficienta. Asa-i in tenis. Totusi, am continuat sa fiu alaturi de liberali datorita unor oameni precum dumneavoastra, Theodor Stolojan, Mona Musca, Nicolae Manolescu sau Mircea Ionescu Quintus. Crin Antonescu mi se parea tampitel in timp ce dumeavoastra imi pareati a fi modelul de urmat.

Dupa cativa ani ati ajuns premier si eram convins ca e un moment bun pentru Romania. V-ati balacarit cu presedintele din acea vreme si am simtit ca incepeti sa va pierdeti din prestanta. Era misto totusi, premierul care mergea pe motor, mai cadea, se ridica, misto campania de imagine chiar si in conditiile astea. Discursul inca rezista, dar mai mult prin antiteza cu cel al presedintelui de atunci.

Apoi ati luat-o pe un drum vecin cu senilitatea. Da, ma refer la momentul ala cu Podul de la Agigea. Momentul ala a inceput sa fie definitia comportamentului urmator al lui Calin Popescu Tariceanu. Valorile liberale s-au dus sanie catre nicaieri si probabil v-au ajuns datoriile. As fi zis morale, dar in conditiile in care tocmai m-ati bagat in randul unei organizatii numita “statul paralel” ( organizatie dubioasa presupun, nu? ) nu stiu cum e cu moralitatea. Nu mai zic nimic de alaturarea cu cel mai urat dintre romani la ora actuala. Stiti dumneavoastra cine.

In zilele astea aratati ca andropauza loveste greu atunci cand o face. Voiam sa zic menopauza, dar eram sexist ;). Probabil ca sunt, dar doar putin. Domnul Tariceanu a ajuns sa fie doar Tariceanu, pentru ca domnul s-a pierdut undeva intre educatia primita acasa si fascinatia puterii cu orice pret.

Domnule Tariceanu, am ajuns sa va dispretuiesc asa cum dispretuiesc mustele alea verzi care poposesc putin pe cacat si apoi vin si se pun cu picioarele lor scarboase pe masa mea atunci cand incerc sa iau masa pe terasa de la tara. Ce pret are demnitatea unui om pentru dumneavoastra? Sigur are, ca tampit nu sunteti…sau nu erati…nu stiu. Ce pret are faima asta? Merita sa ajungi o gluma proasta de care milioane de romani din statul paralel abia asteapta sa scape? Merita sa arunci la cosul de gunoi de la baie educatia aia buna si frumoasa primita acasa? Merita sa fii cel pe care, daca ar fi o portita legala, l-ar calca fara remuscari soferii cu masina?

Domnule Tariceanu, nici nu conteaza ca m-ati dezamagit, dar v-as sugera sa faceti o calatorie in timp si sa va aduceti aminte de ceea ce faceati la inceputurile dumneavoastra in politica. In mod normal o sa va crape obrazul de rusine. Ce ati fost si ce ati ajuns… Sau poate asa ati fost intotdeauna si eram eu mic si prost. Posibil.

Un lucru este sigur, cel putin 6,288,769 de romani sustinatori si membri ai statului paralel ( ca astia suntem cei care au votat asa in 2014 ) nu ar avea regrete nici macar pret de o secunda daca maine Calin Popescu Tariceanu ar disparea intr-o insula cat de luxoasa doriti dumneavoastra cu promisiunea de a rupe orice legatura cu Romania.

Cu parere de rau,

 

Dan Olaru

Membru al Statului Paralel din 2014 pana la alegerile viitoare si dupa

 

Facebooktwittergoogle_plus

Written by Dan Olaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Facebook